Je suis emigrantă

x1

La început a fost Miorița. Și apoi s-a continuat în același stil. Suntem un popor de tragedieni.
La noi mereu a fost cu sânge, cu strigături, cu pomeni, cu bocete, cu tragedii antice și cu drame fundamentale din care s-au născut așa, rar arta, câteodată război, niscaiva istorie, multă vrajbă și copii.

Noi ăștia care ne știm, ne cântăm și ne ironizăm jalea, am dat atâta culoare locală în direcția asta încât să putem vorbi despre o plânsotecă balcanică strămoșească ce s-a dezvoltat în prezent într-un tabloid mioritic.

Mai auzisem asta, dar ca s-o simt vânos a trebuit să plec din țară. Fiindcă că dacă pleci, mai ales dac-o faci cu gândul să nu te duci de tot, nu îmbrățișezi ce au ăilalți de dat. Nu iei cultura nouă ca o binefacere, n-o pui la rană și pe suflet, nu le lași bacșiș, nu le înveți rostul, nu-ți schimbi numărul de românica, nu le asculți știrile, că la tine-n țară e destulă dare în stambă, n-ai nevoie și de a lor. Nu, nu și nu, rămâi c-un picior în groapa ta.

Când suni de departe, maică-ta are o voce doldora de dor și bunică-ta-ți zice clasicul, că cine știe dacă te mai apucă, că deja are banii de înmormântare bine ticsiți într-un cont de zile negre. Aici cașcavalu` are  gust plictisit, chiria scumpă, spaniolii prea gălăgioși, bodegile pline de faianță.

Cum? Păi nu aici sunt câinii cu covrigii-n coadă? Nu aici sunt multe de văzut, nu aici sunt mai mulți turiști  decât portocali pe metru pătrat, nu aici oamenii au timp să-și facă siesta sub soare leneș fără vreo greață sau vreun șef în coastă? Nu aici, în mod special aici, sunt amestecați, îmbinați, cosmopoliți, artiști și lejeri ? Nu aici ai noul ăla la care mereu tânjeai, cu care să te căptușești până se învechește?

Și atunci de ce urli tu la luna aia de pe dealu` de acasă, de ce ți se face dor de română de te apuci să recitești puținele cărți care au încăput în kilogramele bagajului?  De ce îi soliciți pe ăștia, îi seduci și-i abandonezi de dragul apartenenței?

Vezi, tu, draga mea Chloe, ți-a zis, nu sunt numa` o emigrantă, sunt o emigrantă dramatică, una antimaterie, insolubilă în lumi noi, neafiliată niciunderea, da` cu chef de relevanță.

ana tatu tiganca

 

Visuals,  Ana, cea de aici.

Advertisements