În oameni se vede fain când te uiți atent

Treci pe langă oameni si le vezi ascunzătorile. Ei nu știu că tu le vezi.
Încruntate, vechi, mari, încăpătoare, țuguiate, rujate, mici, (îm)poșetate, geamantănuite, cu ataș, sobre, colorate, dezmembrate, cu zgârieturi pe afară ori pe dinauntru.

Ascunzătorile le stau fie în privire, fie într-un cloș, într-o mișcare de braț indiferentă, în sensul unui zâmbet, într-un joc de degete, într-o mână hâdă care duce sticla cu apă la gura tremurând, spre exemplu sau într-un geamât scurt. Sunt poveștile sughițate-n treacăt de fiecare.

Îmi place de mor să șed sau să umblu și să scanez oameni. Să încerc să ghicesc de unde vin, unde se duc, ce vină au sau ce secret cocoțat pe vârf de limbă poartă.

Uite-l. E străveziu ascunzișul lui, se vede tot- are ochelari si pistrui mici pe pomeți, citește un curs de anatomie și mănâncă repede un sendviș cu prea multă pâine. Examenul se vede pe urechile lui roșii și degetele tremurânde. Plus că i se mișcă buzele fără să se audă nimic în timp ce-și roade unghiile de la mâna care i-a rămas liberă.

Tipul din față e ușor crispat și îi ies din sacou două bilete către Nicosia. Azi a trântit ușa după nevasta cu care s-a certat pentru a mult prea multa oară pe anul ăsta, a sunat-o pe maică-sa, i-a spus să se ducă să-i ude florile la garsonieră în fiecare săptămână. Apoi și-a dus fata la școală și a luat avionul înspre locul ăla cald de unde poate nu se va mai întoarce. Deci nu era mulțumit de ascunzătoarea lui de aici, și a dat comandă de una nouă. Al doilea bilet probabil o să ajungă la o tipă mai tânără și mai puțin gospodină decât nevastă-sa, dar cu cracii mai lungi și cu vervă la ea.

Așa-i că treci pe lângă ei? Și tu îi vezi? Treci pe lângă atâția cât nu poți duce. Ascunzătorile ăstea sunt, după cum bine ai intuit, poveștile de moment ale fiecăruia, mărunte sau grandioase, împachetate individual, chiar dacă uneori se întrepătrund. Știi că eu sunt o individualistă nenorocită, ca și tine. Cred în bateria reîncărcabilă a fiecăruia și nu în din ălea de schimb.

Și mergi pierzându-te prin ele, pentru că ai impresia că ele nu te văd, tu ești voyeurista aici, ei sunt întâmplarea.

Uite pe lângă mine tocmai a trecut o ascunzătoare. Se vedea în contre jour, n-am distins bine. M-a văzut că o privesc atent și și-a ridicat repede gulerul de la palton. Apoi a trecut, a trecut repede, ca și cum nu voia să prind nimic.
Oare de câte clipiri din gene, ai nevoie să te prinzi de ascunzătoarea altuia?Tu de câte ai? Te uiți direct în ochii lor?
Ca sa vezi, un amic îi pozează, are o mulțime de ascunzători în folderul lui. El le zice ascunzătomi. Vezi tu, merge și așa, un om, doi omi.
Uite un perdant, un acteur manque, sta si priveste n gol, nu-l interesează ca-i vad tot, ascunzișul lui e nud, pot sa stau ca la teatru. Normal ca n am belet. Asta e printre puținele situații în care poți șede gratis în fața unui spectacolului bun. Numai că nu ți-l alegi tu întotdeauna.

Chloe, dacă ai fi aici te-ai delecta cu tipul ăsta din fața mea. Mă fixează de când am intrat. Are alură de politehnist, poate chiar în timp ce-mi citești tu rândul ăsta, pune la punct ultimele detalii ale vreunei demonstrații Euler. N-am văzut când și-a ridicat privirea, că-ți scriam ce vezi aici. Îmi spune scurt și timid„iartă-mă, nu vreau să te întrerup, stai cumva pe facebook?”. N-am putut să nu tresar. Ei, drace! Apoi a continuat fără să mă lase să-i răspund, „încerc să fac cât mai multă lume să se lase de facebook. Îți ia din contactul cu lumea reală”. I-am răspuns că n-am facebook pe telefon și că ironia face ca tocmai acum să scriu ceva notițe de atmosferă despre oamenii din autobuz- că nu ți-am zis, ajunsesem într-un autobuz după atâta colindat- A zâmbit și mi-a urat de bine, apoi a coborât. M-am înșelat aici.

„Scuze, cobori la prima?” îl întrebase o tipa pe un cetățean. Articulase fiecare cuvânt până la  capăt, avea fața agitată dar compusă, de parcă se dădeau războaie reci pe obrajii ei, dar gura-i valsa.

Părea hotărâtă. A pus mâna pe bara de coborâre cu zvâcul unui cârmaci. Dar apoi îi aluneca ușor. Ascunzătoarea ei nu-mi era străină, nu trebuia să mă chiorăsc, în plus, îmi dădea o senzație cunoscută, dar era dinamică, nu avea o formă concretă ca celelalte ascunzători. Avea o traistă mișto, un tricou cu Amanda Palmer and she looked as if she could rule the whole fucking world. Sau cel puțin pe-a ei și alte două-trei în jur. Dammit Chloe, was that you?

Nu știu cum să închei, voiam să-ți mai zic ceva, dar cred că-o să-mi pun rochia aia verde în care arăt ca o legătură de pătrunjel și mă duc să mă plimb. Gata, sunt și eu o ascunzătoare.

ana tatu om 4

ana tatu om 3

ana tatu om2

ana tatu om

Photos by www.anacuamic.com , o Ană foarte dragă mie

Advertisements