Ridurile maică-mii sunt tinere

10415640_1426560827606452_6580334837707508202_nRidurile maică-mii sunt văi line de apă seacă.

Ea n-ar vrea s-audă așa și asta doar pentru că nu-și înțelege ridurile cum trebuie. Îi pornesc împleticite de la tâmpla ei suplă , unde-i zvâcnește din când în când blândețea cu care-și potrivește uitătura. Iubirea-i curge șiroaie. Mereu a fost așa.

Prin ridurile ei obrajii care se văd cocoțați pe niște pomeți lunguieți mereu mi-au zis când a mai slabit sau s-a îngrășat. Aproape niciodată nu se implineau, pentru că mama e bună, slabuță și frumoasă. M-a făcut de tânără. Dacă era după mine, să mă fi întrebat când să ies, aș mai fi lăsat-o puțin.

În ridurile ei e câte puțin din mine. Înainte să mă aibă, aș fi vrut s-o văd destrăbălându-se prin Vamă, iubită de vreun poet sau de vreun student la filosofie. S-o văd cântând la chitară mai mult decât melodiile Andei Călugăreanu de la serbările liceului. Aș fi vrut s-o văd tunsă scurt și neglijent, pe o motocicletă, vizitând măcar țările comuniste care se puteau vizita pe vremea generației în blugi. Să înțeleagă că e atât de bună încât trebuie să învețe să se ferească de mai-puțin-bunul din jurul ei.

Să știe că vor fi cel puțin prea multe femei în jurul ei care-i vor invidia părul gros și sănătos, aranjat à la Bonnie Taylor și ochii ei mari și înnebunitor de verzi. Da, tot pe-ăia mi i-a dat și mie. Mai neclari puțini și nu așa tandri ca ai ei.

mama si eu

În ridurile ei am văzut de multe ori oameni cărora mai bine nu le făcea loc acolo. Fără să zăresc vreun rictus. Aș fi vrut s-o știu mai încrezătoare în feminitatea ei care rezidă în șoldurile cardioidice, în mâninile-i sculptate pe placul meu, în uitătura aia de care vorbeam acu` patru paragrafe.

În ridurile ei am văzut multă teamă de timp. Nejustificabilă. Aș vrea să fi putut de la început s-o învăț să-și piloteze călătoria până aici mult mai bine. Dar nu suntem de-o seamă. Ce mi-ar fi plăcut să fim! Am fi stat împreună la Cișmigiu, ea ar fi făcut Conservatorul și nu mi-ar mai fi spus într-a doișpea să nu dau la actorie că mor de foame. Poate chiar am fi mers cu aceeași cartelă de metrou pân` la Iancului să mă-nscriu la vreo secție de unatc. Și apoi ne-ar fi uitat dumnezeu` fiecăreia la motoare, pe terasă.

În ridurile ei văd ceva strop de bucurie acum, după ce i-am povestit ce suplețe elegantă îi oferă timpul și-i închin paharul ăsta de vin care tocmai mi s-a terminat și pe care l-am băut pentru fiecare rid al ei, la sau nelalocul lui.

Azi e martie, 8 și azi nu, Chloe, nu e despre tine, chiar dacă-ți trimit un fior de-al nostru de stat de vorbă până târziu, că și tu ești femeie grozavă. Azi e 8 și e despre mama, nu neapărat pentru că e opt, ci pentru că optu` ăsta e o scuză mult prea bună.

În ridurile ei văd ridurile mele. Și să știi, Adriana, că-mi plac cel mai mult ale tale. Sunt mai sincere și mai fine decât multe altele.

Lume, lume, ridurile maică-mii sunt tinere.

Advertisements